Alexandru Cocieru

Un alt monolog, tot la volan.

Part 1

si, pentru ca mi-a sunat telefonul in timp ce ma inregistram

Part 2

Auditie placuta.

Cheers!

Un post incarcat de istorie si cultura.

aici: Mica istorie a Bucurestiului

Cheers!

What about this…

cool ha..?

Cheers!

Uite ce ideie de dobitoc mi-a venit. Ultima vreme petrec foarte mult timp in masina, drumuri lungi, si de cele mai multe ori, singurel. Stiti probabil sentimentul de sufocare si plictiseala care apare la volan.

Ei bine, am hotarat sa ma inregistrez, si sa vedeti ce dobitocenie mi-a iesit .

Monolog: Despre dobitoci

Auditie placuta.

Cheers!

Un talk destul de vechi (2006), care discuta efectele nocive ale invatamantului public asupra dezvoltarii creativitatii. Nu mi-a placut niciodata sa invat la scoala, intotdeauna mi sa parut o pierdere de vreme orele de la liceu, incepand cu clasa a X-a. Propria teorie de invatare? DIY

Incep sa cred din ce in ce mai mult in titlul acestui post. Exista putina lumea care ma intelege cu adevarat (mai degraba pe care o las sa ma inteleaga), si de cele mai mutle ori, pe unde trec, las in urma prapad.

Cred ca si acest blog este un calaret singuratic… subzista singurel cu cateva posturi, pana vin cu o avalansa de noi scrieri care apar de cele mai multe ori in momente in care ma incred din ce in ce mai mult in solitarism.

Ca sa intelegeti dece m-am apucat de aceste posturi: urmaresc de ceva vreme Ted Talks (aici), si pana azi nu au reusit sa ma dezamageasca, prin avalansa de idei, arta, cunoastere si oameni exceptionali care vorbesc.

Promul post din categoria Smart este ceva cu adevarat special.

Ma gandeam zilele astea la “Ce-ar fi daca”. Cear-fi daca nu am avea nevoie de bani, ce-ar fi daca incalzirea globala ar fi doar un mit, ce-ar fi daca opiniile noastre ar conta macar 0.1%.

O multime de “Ce-ar fi daca” fara un raspuns concret si absolut. Intrebarea care deriva din aceasta concluzie este “Pentru ce oare?” sau “La ce bun?” sau orice alta interpretare a celor inainte scrise. Da, traim pentru a munci sau muncim pentru a trai, iubim pentru a fi fericiti sau suntem fericiti pentru ca iubim.

“O parte din timp ne este rapita, alta ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urata pierdere este aceea datorata neglijentei. Si daca vei voi sa bagi de seama, vei vedea ca cea mai mare parte a vietii noastre o pierdem facand ce nu trebuie, o mare parte nefacand nimic, intreaga viata, facand altceva.”
Seneca

Si atunci stau si ma intreb, ce e de facut? Am facut zilele astea ceva ce cred ca trebuia facut cu cel putin 2 ani in urma. Ceva ce ma roade si acum pe interior, ceva ce a ranit, flustrat si suparat o gramada de lume. Dar, asta e.