Calaretul singuratic
Incep sa cred din ce in ce mai mult in titlul acestui post. Exista putina lumea care ma intelege cu adevarat (mai degraba pe care o las sa ma inteleaga), si de cele mai mutle ori, pe unde trec, las in urma prapad.
Cred ca si acest blog este un calaret singuratic… subzista singurel cu cateva posturi, pana vin cu o avalansa de noi scrieri care apar de cele mai multe ori in momente in care ma incred din ce in ce mai mult in solitarism.
Sunt vinovat de ceva in viata asta? cu siguranta. Am gresit in viata asta? indubitabil. Si atunci, dragule citititorule, incotro? incotro vad cu ochii? incotro ma duce poteca? Asa sa fie atunci, intr-acolo merg.
Am ramas doar noi, eu si calul meu negru care mananca asfalt si polueaza. Pana la urma insa, cu regretele de rigoare, voi incerca din nou, si nu, nu ma voi schimba (din pacate)… voi continua sa calaresc.
Cheers!
Susțin cu nerușinare
Pagini
Categorii
- Art
- AudioBlog
- Blogosfera.sb
- Cum să nu
- Deco
- Din cafenea
- Entrepreneuriat
- Femei
- Film
- În jurul stânii
- Internet
- Jurnal de bord
- Mai bun
- Personal
- Prostime
- Publicitate
- Smart
- Social media
- TV
- Work
august 15th, 2009 - 13:51 > permalink
Dude, esti cam sentimental in ultimul timp, what’s wrong? Oricum, imi pare bine ca te-ai reapucat sa mai scri.
august 15th, 2009 - 13:55 > permalink
well.. my life is changing… fast!
si eu ma bucur ca pot sa scriu… imi era somehow dor
cheers!