România, te iubesc!
Da Românie, te iubesc.
Te iubesc pentru că mi-ai dat un buletin, un pașaport și-un permis de conducere. Te iubesc pentru că-mi dai voie să văd Europa (ă... doar Europa). Te iubesc pentru că mă lași să fac afaceri (și pentru că-mi iei mai mult de jumătate din cât produc). Te iubesc pentru că nu mi-ai dat drumuri drepte pe care să mă plictisesc conducând. Te iubesc pentru că ai lăsat câteva (zeci/sute/mii) de gropi prin ansfalt ca să mă ții și mai
Felicitări! Nemții, englezii sau americanii vor fi foarte fericiți
Oare voi nu v-ați mai săturat? mă întreb eu așa. Nu vă mai ajunge cu campionii și cu ridicarea lor în slăvi? Nu v-ați mai prins că faptul că-s campioni este doar pentru ei? Că nimeni în țara asta nu dă nici măcar un ban jumate pe faptul că ei sunt campioni? Și ce dacă dai tu pe facebook share peste share, crezi tu că share-urile tale vor face un mare om de afaceri român (noțiune inexistentă) să-l angajeze pe minunatul campion?
Dacă peste maxim 10 ani acești deosebiți tineri mai sunt în țară, eu mă
Găsit iarnă
Așa da!
Acum câteva săptămâni eram foarte supărat că pierdusem iarna. Ei bine, de ieri a început să apară în deplina ei splendoare. Este mai mult decât mi-aș fi putut dori. Ninge așa cum ar fi trebuit să ningă încă de pe la mijlocul lui decembrie, bănuiesc insă că e mai bine mai târziu decât la niciodată.
Îi compătimesc pe cei cu maşini, pe vremea când aveam şi eu maşină, dezăpezitul era un veritabil chin, mai ales că nu m-am împăcat niciodată cu mănușile și cumva zăpada mă lua de fiecare dată prin surprindere; nu aveam nici măcar o periuță de dinți care să mă ajute la dez-albirea mașinuței.
Ei bine, cum nu mai este cazul să-mi fac astfel de griji, mă voi bucura maxim de această ninsoare deosebită.
Cum scapi de deochi
Dacă crezi în aşa ceva, mai jos ai un filmuleţ, filmat în minunata cafenea, când o prietenă, palidă la faţă dintr-o dată, fuge ca nebuna după bar, îşi toarnă un pahar de apă, ea o cutie de chibrite şi fuge în spate.
Din păcare nu am reuşit să filmez toată procedura, pentru că şi eu şi Andrei ne-am stricat de râs şi imaginea a început să nu mai fie inteligibilă 
.
Vreau să mă șterg!
Sau poate mai bine să mă teleportez.
Titlul și cu linia de mai sus, sunt două replici cu care se confruntă zilnic un prieten care muncește la o caserie a unei companii de telefonie mobilă. L-am întâlnit și înainte să-l cunosc personal, când mă duceam să-mi plătesc și eu, ca tot românul, abonamentul de telecomunicații mobile. Tipul din spatele geamului era unul foarte calm și drăguț, chiar și în momentele în care avea cozi de zeci de oameni pe care trebuia să îi servească.
Aseară am auzit istorii și refulări care nu au voie să se întâmple în spatele tejghelei, cu oameni care vor să fie șterși (să renunțe la abonament),
Susțin cu nerușinare
Pagini
Categorii
- Art
- AudioBlog
- Blogosfera.sb
- Cum să nu
- Deco
- Din cafenea
- Entrepreneuriat
- Femei
- Film
- În jurul stânii
- Internet
- Jurnal de bord
- Mai bun
- Personal
- Prostime
- Publicitate
- Smart
- Social media
- TV
- Work