Alexandru Cocieru

Acum 10 minute am terminat vizionarea filului Eu cand vreau sa fluier, fluier.

Drăguţ, bine, drăguţ în sensul execuţiei şi a cast-ului, pentru că povestea filmului este orice altceva decât drăguţă.

Este povestea unui adolescent incarcerat, care urmează sa fie în două săptămâni. În ultimele zece zile de puşcărie, alfă că sa întors acasă “curva de măsa”, care vrea să-l ia in Ilatia pe fratele mai mic al lui Silviu (puşcăriaşul nostru). Totul ia o întorsătură urâtă cand Silviu, cu capsa pusă pe practicanta din cabinetul de psihologie, o răpeşte, o cheamă pe maică-sa şi o pune să jure ca nu-l va lua pe ăla micu după ea. După toată tevatura, ia maşina directorului de la penitenciar şi o duce pe Ana la o cafea.

Se întoarce către puşcărie, interceptat şi de mascaţi.

Povestirea mea este una cât se poate de sumară şi vă invit deci să vizionaţi filmul.

Un post incarcat de istorie si cultura.

aici: Mica istorie a Bucurestiului

Cheers!

Astazi (ieri mai degraba 23/03/2009) am asistat la reprezentatia unei trupe de teatru de bar, in Cafe Atrium. Nu ma asteptam la ceva la fel de spectaculos precum pokerstars, dar am fost foarte placut surprins.

Foarte interesanti baietii si fetele. Laudabila chiar initiativa de a aducea teatrul acolo unde sunt tinerii, si mai ales de a interactiona cu publicul asa cum o fac cei de la improvisneyland (pana si numele suna mai mult decat interesant).

Daca aveti ocazie, mergeti si vedetii, merita fiecare minut si plus la asta, la o “intrare” de 5 lei cat a fost astazi la Atrium, nu cred ca este un sacrificiu tocmai considerabil, tinand cont de faptul ca mai nou o simpla cafea e 5 lei (dar asta e alta poveste).

Bottom line, am ras cu tot ai mei de la masa .

Cheers!