Ce-ar fi daca

15Aug/20090

Ce-ar fi daca

Ma gandeam zilele astea la “Ce-ar fi daca”. Cear-fi daca nu am avea nevoie de bani, ce-ar fi daca incalzirea globala ar fi doar un mit, ce-ar fi daca opiniile noastre ar conta macar 0.1%.

O multime de “Ce-ar fi daca” fara un raspuns concret si absolut. Intrebarea care deriva din aceasta concluzie este “Pentru ce oare?” sau “La ce bun?” sau orice alta interpretare a celor inainte scrise. Da, traim pentru a munci sau muncim pentru a trai, iubim pentru a fi fericiti sau suntem fericiti pentru ca iubim.

Simplitatea care defineste firea umana este demult un mit, o dorinta obscura care, de cele mai multe ori, naste polemici ori flustrare.

Traim cu niste idei preconcepute sau adaptate la propriile nevoi si caractere, nevoi influentate de avutul comun (societatea) care nu ne permit sa ne manifestam ca individ, in adevarata noastra splendoare. Eu, spre exemplu, am niste idei care imi distorsioneaza realitatea si ma fac de cele mai multe ori sa inghit in sec si sa ma simt vinovat ori atacat. Altii cred cu atata tarie in anumite principii, incat viata devine o cursa a carei destinatie finala o reprezinta indoctrinarea.

Dupa ganduri, idei si nenumarate versiuni ale realitatii, ajung la concluzia ca “Ce-ar fi daca” este mai mult decat o arma alba a personalului. Este drobul de sare al personalitatii fiecaruia, perceput si interpretat dupa bunul si propriul plac.

Bottom line, renunta la “Ce-ar fi daca” si incearca sa uiti in secunda doi premergatoare incidentului, orice artificiu care te-ar putea debusola. Nu conteaza cat de corecta este alegerea pe care o faci, atata timp cat poti sa te aptii din a deriva si astfel din a-ti provoca sechele pe termen lung. Nu ma’ntelege gresit, nu vreau sa renunti, vreau sa mergi mai departe.

Cheers!