Timpul

12Aug/20091

Timpul

“O parte din timp ne este rapita, alta ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urata pierdere este aceea datorata neglijentei. Si daca vei voi sa bagi de seama, vei vedea ca cea mai mare parte a vietii noastre o pierdem facand ce nu trebuie, o mare parte nefacand nimic, intreaga viata, facand altceva.”
Seneca

Si atunci stau si ma intreb, ce e de facut? Am facut zilele astea ceva ce cred ca trebuia facut cu cel putin 2 ani in urma. Ceva ce ma roade si acum pe interior, ceva ce a ranit, flustrat si suparat o gramada de lume. Dar, asta e.

Dupa mai bine de 3 ani (cu pauze si intreruperi), am pus capat unei relatii aparent frumoase. Unei comuniuni care nu parea sa fie altceva decat “data de la Dumnezeu”. Ei bine, nu e tocmai asa. Exteriorul de cele mai multe ori este doar o cortina, o masca a realitatii.

Am renuntat la a mai spera in schimbare, am renuntat la vise si dorinte naive, la un viitor frumos si linistit. Nu, nu avea sa se intample deloc asa. Pana si astrele prevestesc un mare dezastru in ceea ce ne privea.

Nu cred ca este vina unuia dintre noi, la un moment dat tot trebuia sa se intample, suntem pur si simplu mult prea diferiti, gandim mult prea separat. Nu ar fi mers. Unicum lucru care ne lega era aparenta, care, dupa cum spuneam inainte, mascheaza multe lacune. Eram felicitati si iubiti ca pereche de toata lumea, eram atat de potriviti aspectual unul cu celalalt, incat pana si noi cred ca incepusem sa neglijam lucrurile care conteaza cu adevarat.

Sa terminat. De data asta, nu mai exista cale de intoarcere, si cred ca macar aici vom fi pe aceiasi lungime de unda. Nu e usor, doare, roade, zgaraie pe interior but then again … se poate mai bine, se paote mai bine pentru amandoi.

Cheers!