Un fel de-a fi, de-a gandi, de-a iubi…
Aceasta scriere este cat se poate de neinteresanta pentru majoritatea, pentru cei care nu ma cunosc si carora nu le pasa. Nimic mai mult decat o scriere personala, imbibata de concluzii.
In ultima perioada, m-am imprietenit cu doi muzicanti. Interesanti oamenii si totodata ciudatei. Doi muzicanti, un clarinetist si un trompetist cu talent si daruire. Drept urmare, ultimele doua saptamani, am fost prezent la cel putin zece cantari care ii implicau pe respectivii. Dragilor, este o alta lume, un altfel de univers parca, o viata unde tot ce conteaza este viata in sine. Unde dragostea este ridicata la cel mai inalt nivel cu putinta, unde banii nu conteaza (mai mult decat o asigurare a existentei). Si muzica, Jazz, Blues, Reggae, Soul; apreciata si ascultata, inspira la gandire, mentine spiritul liber si instiga la cultura. Este mai mult decat doua beet-uri si un scratch, mai mult decat o blonda cu sanii p’afara ori un mustacios cu maxilarul pe post de zambet. Este mai mult decat muzica, este spirit, este simtire, este definitia vietii.
Tot in ultima perioada, am inteles ca stresul, pe langa faptul ca nu face bine sanatatii, distruge tot ce insemna frumos si curat. Stresul distruge intelegerea, distruge linistea, umbreste sentimentele. Si am mai inteles ca sentimetele adevarate au o putere incredibila.
Aceeasi ultima perioada, mi-a confirmat ca lumea este rea, egoista, nemiloasa si profitoare. Mi-a aratat ca tot ce conteaza cu adevarat in relativa viata este numarul de persoane care au avut ceva de castigat, moral vorbind, de pe urma ta. Conteaza ce faci, conteaza cum faci ceea ce faci, conteaza pentru cine faci ceea ce faci.
Ultimele doua luni m-au invatat ca in viata nu poti cere mai mult decat oferi, si daca primesti mai mult decat ceri, esti cel putin ipocrit daca nu vrei sa oferi acelasi lucru inapoi (sau altceva, la aceeasi intesitate si valoare). M-au invatat ce inseamna increderea si cum poate increderea sterge din acatist mutle greseli, care apar de cele mai multe ori din cauza egoismului..
Sunt un prost, mi-au spus ~80% din cei care ma cunosc, si le dau cea mai mare dreptate (restul de 20% sunt oficial doar niste cunostinte neimportante). Motivele, ei bine, nu devin chiar atat de personal in scrieri, dar sunt suficient de mutle pentru a afirma cu toata increderea si responsabilitate: “Sunt un prost!”.
Ati inteles ceva ori ba, putin imi pasa, eu stiu ca a trebuit sa scriu.
Servus tare!
November 4th, 2009
precum am spus.`.. fi tu` in orice situatie nu conteaza cum unde si de ce… fa ce consideri tu ca trebuie sa faci nu ce spun altii
numai bine`..
a insignificant being.
November 7th, 2009
“ultima perioada, mi-a confirmat ca lumea este rea, egoista, nemiloasa si profitoare” Welcome to the club! Am avut si eu o perioada cand o flenduream cu si pe langa muzicanti… aceeasi impresia mi-au lasat… tot ce conteaza este viata, sa te simti bine in pielea ta si cu ceea ce faci, sa stii ca pe acolo pe unde ai trecut te poti intoarce cu fruntea sus, fara sa te arate lumea cu degetul… Banii?!
Ai bani de necesarul zilnic? nu ai nevoie de mai mult… Daca vei intreba 100 de persoane care sunt cele mai importante 3 lucruri din viata lor, 99% iti vor spune ca sanatatea este unul dintre cele 3, si in general este pusa chiar pe primul loc… Cat timp aloca aceeasi persoana celui mai important lucru din viata sa? Aprope deloc… Era o vorba… cat suntem tineri alergam dupa bani, iar la batranete ne gandim cum sa ii cheltuim prin spitale, caci, vorba aia, tot stresul din viata de zi cu zi se aduna prietene… si se aduna… si la un moment dat, ajunge sa dea pe afara! Asa ca chill out!
Numai bine,
Eugen
November 9th, 2009
Intradevar, singura persoana interesata cu adevarat de viata noastra este propria persoana iar incredere deplina putem avea doar in noi. Responsabilitatea unei vieti de calitate ne apartine iar raspunsurile la intrebari tot noi trebuie sa le dam – deci avem niste sarcini destul de dificile, insa toate acestea construiesc viata noastra.
Numai bine.
November 9th, 2009
Si ca sa vin si eu cu un comentariu, narcisist sau nu, egoist sau nu, in viata mea, EU sunt pe primul loc. Si oricine incearca sa combata acest principiu, este definitia intacta a patetismului.
Servus tare!